Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte violenţa astfel: folosirea intenţionată a forţei sau puterii, reală sau sub formă de ameninţări, împotriva propriei persoane, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui grup sau comunităţi, care rezultă sau are o probabilitate ridicată de a rezulta în rănirea, moartea, afectarea psihologică, afectarea dezvoltării sau deprivare.
Amploarea violenţei familiale constituie una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confruntă societăţile contemporane, inclusiv România!
Declarația Națiunilor Unite de eliminare a violenței împotriva femeilor precizează că: „violența împotriva femeilor este o manifestație a inegalității relațiilor de putere dintre bărbați și femei” și că „violența împotriva femeilor este un mecanism social prin care femeile sunt forțate sa ia o poziție subordonată bărbatului”.
Kofi Annan, secretar general al Organizației Națiunilor Unite (ONU), a declarat într-un raport din 2006 publicat pe site-ul Fondului ONU de Dezvoltare pentru Femei (UNIFEM) că violența împotriva femeilor și fetelor este o problemă de proporții pandemice. Cel puțin una din trei femei din lume a fost bătută, forțată să întrețină relații sexuale sau abuzata de-a lungul vieții, în multe cazuri de cineva apropiat sau cunoscut.
ONU a emis Raportul asupra României pentru eliminarea discriminării femeilor (CEDAW). Conform raportului, România trebuie să asigure protecție pentru toate formele de violență asupra femeilor, atât din cadrul căsătoriei cât și în cazul cuplurilor necăsătorite. Comitetul ONU a ținut să sublinieze că femeile din România victime ale violenței nu au acces total și gratuit la servicii medicale și consiliere psihologică, iar adăposturile nu sunt disponibile în întreaga țară.
Violența asupra femeilor este influențată de factorii socio-culturali și educaționali. Tocmai din cauza acestui lucru ONU solicită:
- revizuirea manualelor școlare pentru a cuprinde referințe la rolul istoric al femeilor și contribuțiile lor culturale și științifice;
- accesul femeilor din mediul rural la apă potabilă, canalizare, servicii de transport, sănătate, educație, locuri de muncă;
- îmbunătățirea infrastructurii școlare în mediul rural.
La nivel mondial, violenţa în familie este o problemă politică şi publică gravă. În ţările din Europa, una din 5 femei a fost cel puţin o dată în viaţă subiectul violenţei fizice.
In România:
- 30% dintre femei spun că au fost afectate de violenţa fizică sau sexuală la un moment dat în viaţă după vârsta de 15 ani;
- 24% dintre femei au suferit violenţă din partea partenerului;
- 14% dintre femei au suferit violenţă din partea unei alte persoane decât partenerul;
- 24% dintre femei spun că au fost supuse la violenţă fizică sau sexuală de către un adult înainte de vârsta de 15 ani;
- violenţa psihologică afectează între 30 şi 39% dintre femei.
Conform unei analize ISOP, 8,5% dintre români cred că violența domestică este întâlnită doar în familiile sărace, iar 15,3% că este întâlnită doar la oamenii needucaţi. Foarte grav este că mai mult de jumătate din români (aproape 60%) tolerează comportamentele violente din familie și chiar le consideră justificate.
Tot ce trebuie să faci este să fii puternică, deoarece, legea este de partea ta.
Codul Civil introduce dreptul la despăgubiri de care beneficiază soțul nevinovat, care a fost prejudiciat prin divorț, spre deosebire de vechiul Cod al familiei care nu oferea posibilitatea soțului nevinovat să solicite celuilalt soț o reparare a prejudiciului provocat prin desfacerea căsătoriei.
Dispozițiile art. 388 C. Civ. “soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț” sunt aplicabile și pentru persoanele logodite sau care sunt în concubinaj.
Conform Codului Civil aveți dreptul la întreținere “în cazul în care vă aflați în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei”, aveți dreptul la întreținere și „atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.”
În cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului, puteți beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Prestația compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani.
Alături de dispozițiile Codului Civil sunt și dispozițiile Codului Penal, conform cărora violențele săvârșite asupra unui membru de familie se sancționează cu maximul special al pedepsei prevăzute de lege și se majorează cu o pătrime.
